Traian Demetrescu, cunoscut în epocă sub pseudonimul Tradem, născut din abrevierea numelui său, s-a numit la naștere Traian Rafael Radu Demetrescu.
Fire sensibilă, incompatibilă cu slujba ”la un toptangiu” pe care i-o găsiseră părinții săi, tânărul Demetrescu adoptă stilul romantic al liricii vremii, impresionându-l pe Alexandru Macedonski atunci când publică prima sa poezie, în revista de circulație locală ”Vocea Oltului”.
Acesta va exclama extaziat în paginile Literatorului: ”o minunată poezie”. Sensibilitatea sa era accentuată și de tuberculoza de care suferea de mic, ceea ce îl făcea să oscileze între a fi exuberant și a fi introvertit, prezentând adesea ”un amestec monstruos de puritate feciorelnică și detractare oribilă”.
Marele critic literar G. Călinescu afirma că poetul Tradem este primul artist liric cu ”nervi” și ”fiori”.
Lirica sa pre-simbolistă este în general de factură structurală simplă, ceea ce i-a conferit popularitate, creațiile sale circulând de cele mai multe ori sub forma romanțelor.
De notorietate publică a fost, de exemplu poezia ”Călugărul din vechiul schit”:
”Călugărul din vechiul schit,
O zi la el m-a găzduit
Și de-ale lumii mi- a vorbit...
Iar când să plec l-am întrebat:
”Ce soartă rea te-a îndrumat
Să cați un loc printre sihaștri?”
El mi-a răspuns: ”Doi ochi albaștri!””
În același timp, poetul este atras de mediile proletare, apropiindu-se de extremele acestei lumi: abrutizații de alcool, femeile pierdute și triste, nebunii, orfanii, singuraticii, artiștii bătrâni, ursarii, cântăreții ambulanți, câinii îmbătrâniți și izgoniți. În aceste teme, observăm influența liricii decadente și simboliste, în care poetul vedea o ”originalitate bizară”. Demetrescu fusese influențat și de lecturile socialiste, astfel că rezona cu lumea ”învinșilor de timpuriu”, a umililor, a ”proletarilor în opinci” și a ”refractarilor”.
