MonumentFor
monumente
 
Mihai Eminescu
Statui
Mihai Eminescu
Autor: Gheorghe Anghel
Anul amplasării: 1965
Cod LMI: B-III-m-B-19983
Cod DGAPMFP: 1.002
Tip de proprietate: Dispoziția Primarului General al Mun. București nr. 1685/1999
Localizare: Parcul Ateneului Român
Amplasată în fața Ateneului Român (inaugurat în 1888), statuia lui Mihai Eminescu este opera lui Gheorghe D. Anghel (1904-1966) care a realizat-o la atelierul său de la Mănăstirea Pasărea. Statuia din bronz a poetului îl înfățișează pe acesta în perioada tinereții, trăsăturile fizice ale poetului constituindu-se ca un simbol al avântului romantic eminescian, caracteristic operei sale. Amplasamentul statuii (în 1965) este cel unde se afla ”Chibritul lui Pache” sau ”Coloana cu vultur”, monument comemorativ ce fixa locul altarului bisericii Episcopiei Râmnicului care ființase pe acel teren până către sfârșitul secolului al XIX-lea.

Considerat cel mai mare poet al românilor și în același timp cel mai important scriitor român al secolului al XIX-lea, Mihai Eminescu (1850 – 1889) a fost totodată o personalitate polivalentă, activând atât în domeniul literar (poezie, dramaturgie, nuvelistică dar și critică literară) cât și în domeniul jurnalisticii. Considerat aproape unanim un geniu al creației literare autohtone, Eminescu i-a fascinat pe contemporanii săi prin inteligență, memorie, curiozitate intelectuală, cultură de înalt nivel și de asemenea prin capacitatea de expresie. Imensa sa capacitate de muncă l-a făcut pe Titu Maiorescu să afirme că, pentru Eminescu, ”scrisul era viața lui însăși: era omul cel mai silitor, veșnic citind, meditând, scriind. Poet în toată puterea cuvântului”. În plan național, Eminescu este exponentul nedesmințit al pământului nostru, “este expresia integrală a sufletului românesc” (N. Iorga).

Descriere tehnică

Dimensiuni:

  • monument: 3 m x 0,76 m x 0,62 m
  • soclu: H = 0,7 m; L = 1,2 m; l = 1 m
  • postament

Material:

  • monument: bronz
  • soclu: travertin
  • postament

Despre autor

Despre autorul lucrării:

GHEORGHE  D. ANGHEL

(1904-1966- Bucuresti)

Gheorghe Anghel s-a născut la Turnu Severin, pe 22 august 1904. Între anii 1923 și 1924 a frecventat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București la clasa maestrului Dimitrie Paciurea, ca student neînmatriculat. Între anii 1924 și 1937 Gheorghe Anghel a trăit la Paris, unde și-a definitivat formația artistică. A studiat pentru o perioadă la Școala de Arte Frumoase, cu profesorul Antoine Injalbert. A frecventat pentru o perioadă atelierul lui Constantin Brâncuși și a lucrat vreme de trei ani, din 1925 până in 1928,  în atelierul antreprenorului de sculptură Minazzoli și apoi sculptură decorativă, în atelierul arhitectului bucureștean Alexandru Delanof. În toată această perioadă a făcut studii în muzee și expoziții, fiind interesat de monumentele arhitecturii și sculpturii franceze.

Gheorghe Anghel s-a impus relativ târziu în peisajul artistic românesc, în anul 1943, atunci când a expus o serie de lucrări din lut ars, în prima sa expoziție bucureșteană. Maestrul a lucrat, cu rare excepții, în bronz deoarece, așa cum îi plăcea să spună, pentru el sculptura însemna în primul rând modelaj. Artist extrem de exigent, Gheorghe Anghel a produs o operă relativ restrânsă. S-a întâmplat uneori să-și distrugă propriile  lucrări și a lăsat prin testament dorința ca toate gipsurile sale să fie distruse.

În sculptura lui Gheorghe Anghel se amestecă în mod fericit spontaneitatea  și austerul. Toate creațiile sale au o anume solemnitate care emană forță dar și sensibilitate.

Ultima sa lucrare ,statuia lui Mihail Eminescu din fața Ateneului Român  este, ca de altfel întreaga sa operă, așa cum scria criticul Petre Comarnescu – „congenială cu cea a poetului, prin aceleași aspirații umaniste…”

Sculptorul s-a stins din viață în anul 1966, la București.