Povestea locului

Amplasat în fosta Piață a Palatului Regal – complexul memorial beneficiază de o vizibilitate propice, având în jurul său spații libere vaste.

Plasarea sa (ca și a monumentului Iuliu Maniu, alăturat) a fost realizată pe un teren cvasi-rectangular, ocupat, până în 1940, de un grup de clădiri compacte, pe mai multe niveluri, care, pe latura vestică (la Calea Victoriei), constituiau un front arhitectural de tip La Belle Epoque, iar pe latura estică (la Strada Academiei), întregeau un micro-cartier de tip parizian, totul fiind demolat integral, din dorința megalomanică a lui Carol II (a fost ultimul decret regal semnat de acesta înainte de abdicare) de a obține în fața Palatului Regal un mare ”Champ de Mars”, destinat paradelor militare și manifestărilor glorificatoare.

În perioada comunistă (1948 – 1990), terenul amintit a fost transformat într-un scuar compact, gazonat, fiind dotat și cu câțiva arbori și arbuști, care au fost lăsați să se dezvolte în voie, pentru a izola cât mai mult fostul sediu al Comitetului Central (C.C.) al Partidului Comunist Român (P.C.R.), care mărginește piața spre răsărit. 

Ca urmare a importanței istorice a spațiului din fața fostei clădiri a C.C. al P.C.R., locul unde s-a declanșat în Capitală Revoluția din Decembrie 1989, s-a hotărât ridicarea unui monument închinat eroilor revoluției. Opera artistului Alexandru Ghilduș a fost aleasă în urma unui concurs de soluții.

Despre monument

Memorialul Renașterii pe numele său complet „Memorialul Renașterii – Glorie Eternă Eroilor și Revoluției Române din Decembrie 1989” este un ansamblu monumental situat în Piața Revoluției (fostă Piața Palatului) din București, ridicat în memoria victimelor Revoluției române din 1989. Autorul lucrării este Alexandru Ghilduș.

Simbolistică

Memorialul Renașterii este format din mai multe elemente, numele acestor elemente fiind simbolice având menirea de a sublinia importanța revoluției din 1989 pentru istoria României:

• Piața Reculegerii - este o piață în miniatură, se află în centrul memorialului, în mijlocul acesteia fiind amplasată Piramida Izbânzii. „Piața” prezintă un zid, pe care sunt scrise în piatră numele revoluționarilor care și-au pierdut viața în timpul evenimentelor din 1989. Se poate afirma că acest element al memorialului este spațiul de pietate al întregului ansamblu. 

• Zidul Amintirii - prezintă numele celor 1058 de victime ale revoluției, inscripționate în alamă. Sub placa de alamă pe care sunt scrise numele victimelor stă scris: Eroi martiri ai revoluției din 1989.

• Piramida Izbânzii - este elementul principal al ansamblului, are 25 de metri și se află în centrul „Pieței Reculegerii”. Obeliscul prezintă la baza sa un grup statuar care semnifică dorința de libertate a indivizilor. În partea superioară a obeliscului piramidal se găsește „Coroana”, simbolizând jertfa celor căzuți în timpul evenimentelor, dar și amintirea acestora, amintire care trebuie să rămână vie în conștiința românilor.

• Calea Biruinței - este un simbol al drumului către democrație, început de cei care au înfăptuit revoluția în 1989.

Aleea este pavată cu bușteni de stejar, retezați la dimensiunea de 50 cm înălțime și înfipți în sol unul lângă altul, simulându-se astfel vechiul pavaj al Bucureștilor, cel care a dat străzilor de atunci denumirea de “poduri”, acestea fiind podite cu bârne din lemn.

Deși controversat din cauza reprezentării abstracte, și fiind subiectul multor apelări deloc măgulitoare, primind o sumedenie de porecle ironice – ceea ce dovedește spiritul ”optimist” al românului, înclinat permanent spre glumă ironică, depășind cu mult starea sănătoasă de ”a face haz de necaz” – ansamblul memorial beneficiază de o coerență logică ce se vrea, cel puțin declarativ, o amenajare complexă, a cărei funcțiune încearcă să răspundă necesității de a avea în Capitală un spațiu inedit, reprezentativ ca simbol al ultimei revoluții românești a secolului XX.

Chiar dacă monumentul ”se înrudește” stilistic cu un altul situat la antipod, tocmai în Brazilia, și care este un trofeu oferit pentru cel mai bun brutar, putem spune că ambele realizări simbolizează dorința de mai bine (pâinea simbolizând viața sau elementele primordiale: pământul, apa și focul). De asemenea, asemănarea cu Tsitsernakaberd, Memorialul victimelor Genocidului din Armenia, este de bun augur, deoarece, ambele monumente simbolizează masacrarea unor inocenți a căror ”vină” nu a fost decât dorința de libertate.

Descriere tehnică

Dimensiuni: suprafața desfășurată = 2.400 mp;

piramidă: 4,5 m x 4,5 m x 3 m x H 25 m;

două arce de cerc: R = 11 m x 9 m x H=1,7 m, R = 11 m x 6 m x H=1,75 m

Tipul de Material: piatră, bronz, lemn

Tehnica de construire: turnare și cioplire Inscripție monument: GLORIE EROILOR ȘI REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989

Despre autor

Artistul plastic Alexandru Ghilduș s-a născut la 5 august 1952, în București.

În 1978 a absolvit Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", Facultatea de Arte Decorative şi Design, Secția Design, în 1979 a obținut o diplomă de specializare (master) în design industrial, iar în 2007 - doctoratul în domeniul artelor vizuale cu lucrarea "Vocația plastică a sticlei".

Conferențiar la Universitatea Națională de Arte din București, secția Design (1990); decan al Facultății de Arte Decorative şi Design (2004-2012) din cadrul Universității Naționale de Arte. Profesor la Școala Doctorală (IOSUD) a Universității Naționale de Arte (în 2010 a devenit conducător de doctorat în domeniul artelor vizuale).

Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP), începând cu anul 1979. A fost președinte al secției DESIGN a Uniunii Artiștilor Plastici (1990-1994; 1996-1999); vicepreședinte (1994-1996) şi președinte al Uniunii Artiștilor Plastici (1999-2002).

A creat sculptură în cristal şi cristal optic, lucrări imaginate de artist aflându-se în colecții din Europa, Asia şi America. A realizat design de produs şi ambiental, premii şi trofee din cristal optic, obiecte promoționale personalizate utilizând o tehnologie proprie, brevetată.

Şi-a expus lucrările atât în țară, cât şi în străinătate: 1984 - Simeza, București; 1988 - Căminul Artei, București; 1993 - Erkelenz, Germania; St. Polen, Austria; 1994 şi 1995 - Atena, Grecia; 1997 - Washington, New York şi Chicago, SUA; 1998 - Baden, Elveția; 2001 - Amsterdam, Olanda; 2008 - Galateca - BCU, București etc.