Despre personalitatea reprezentată

Monumentul evocă personalitatea lui Corneliu Coposu (20 mai 1914 – 11 noiembrie 1995), om politic român care s-a remarcat prin principialitate. A fost director de cabinet și secretar personal al lui Iuliu Maniu, mentorul său politic căruia i-a rămas loial până dincolo de mormânt.  A fost arestat în 1947 și condamnat la muncă silnică pe viață. A stat 17 ani în închisorile comuniste, suferind torturi teribile, suferință de care nu s-a plâns niciodată, acceptându-și cu seninătate destinul.

Eliberat din închisoare în anul 1964, continuă lupta politică în ilegalitate, fiind supus unei necontenite supravegheri de către Securitatea comunistă. Deși urmărit permanent, își deturnează urmăritorii și reușește înregistrarea Partidului Național Țărănesc în Internaționala Creștin Democrată în anul 1987, în plină teroare ceaușistă. După decembrie 1989, a reînființat Partidul Național Țărănesc, adăugându-i identitatea creștin-democrată la titulatură (PNȚ-CD). Având în spate experiența sa de discipol al lui Iuliu Maniu – făuritor al Marii Uniri de la 1918 - ca președinte al PNȚCD, Coposu se va implica în reformele atât de necesare întoarcerii României la o viață democratică după 45 de ani de comunism. De la Corneliu Coposu românii aflau în 1989 că există patru principii care călăuzesc în mod obligatoriu orice țărănist pe parcursul întregii sale vieți: Morală creștină, Democrație desăvârșită, Naționalism luminat, Dreptate socială.

Despre monument

Personalitatea omului politic și dizidentului anticomunist Corneliu Coposu este exprimată deosebit de sugestiv de acest monument – bust – datorită forței expresive pe care autorul a intenționat-o: având dimensiuni modeste (înălțimea totală este de 4,05 m), monumentul este în formă de cruce, sugerând martiriul militantului Corneliu Coposu pe altarul luptei pentru libertatea de conștiință. De altfel, însăși amplasarea monumentului în apropierea altarului Bisericii Kretzulescu – monument de arhitectură reprezentativ al Capitalei, amenințat și el în repetate rânduri cu  dezafectarea: în 1959-1960, odată cu reconfigurarea spațiului din spatele fostului Palat Regal și apoi în anii ’80, când a fost în pericol să fie demolat, sau să fie ”ascuns” de plantarea unui bloc de locuințe – sugerează consecvența și atașamentul necondiționat ale lui Coposu la valorile spirituale ancestrale ale poporului român. 

Totodată, figura sa exprimă atât stoicismul care l-a caracterizat toată viața, cât și hotărârea de nestrămutat cu care a rezistat vicisitudinilor istoriei dar și modestia de care a dat dovadă de-a lungul întregii sale cariere politice.

Simbolistică

Din punct de vedere structural, coloana elansată pe care se sprijină bustul – deși având formă prismatică, asemeni Sfintei Cruci de pe Golgota –  poate fi percepută atât reflectând verticalitatea morală a personalității acestui mucenic al poporului român, cât și ca o interpretare originală a simbolului coloanei vertebrale perfect drepte și niciodată îndoită – sugerând astfel reperul de onestitate care a fost Seniorul Corneliu Coposu.

Descriere tehnică

Dimensiuni: statuie:1,05 m, soclu: 3x 0.45x 0.43
Material: statuie: bronz ; soclu:bronz

Despre autor

Mihai Buculei s-a născut în data de 22 decembrie 1940, în comuna Mihoveni, județul Suceava. A urmat cursurile liceelor de artă din Iași și București și a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, specialitatea sculptură (1970).

Lucrări ale sale se găsesc în muzee de artă din București, Botoșani, Suceava, Sofia, dar și în colecții particulare din Germania, sau în spații publice din Ungaria, Germania, Canada și Grecia.

Mihai BUCULEI este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Association Internationale des Arts Plastiques.

Alte lucrări monumentale:

Corneliu Coposu, Simon Bolivar, București;
Alexandru Ciucurencu, Tulcea;
Avram Iancu, Hunedoara;
Monumentul ARIPI – dedicat rezistenței anticomuniste, București;

Distincții:

1970, 1982, 1987 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici;
1979 – Medalie de Aur, Dantesca, Ravenna, Italia;
1982 – Medalie de Aur, Atena, Grecia;
1993 – Premiul I, Alba Iulia;
1997 – Ordinul Cultural al Venezuelei pentru lucrarea Simon Bolivar.