Monumentul, de fapt ansamblul Km 0, este alcătuit din două părţi: Prima parte este constituită dintr-un bazin circular, cu dimensiuni de 16,5 m, în care este inserată o roză a vânturilor din granit negru ce delimitează opt sectoare simbolizând cele opt provincii istorice: Muntenia, Dobrogea, Basarabia, Moldova, Bucovina, Ardeal, Banat şi Oltenia. Aceste sectoare sunt placate cu marmură policromă şi decorate cu stemele, numele şi capitalele provinciilor.
Mozaicul, descoperit intact, a fost completat în zonele deteriorate şi restaurat, având o mare valoare artistică şi istorică. Un bazin circular finisat cu ceramică bleu sugerează o oglindă de apă. Bazinul are un parapet din piatră de Başchioi, iar în planul vertical al acestui parapet sunt înscrise numele oraşelor reşedinţă de judeţ şi distanţa în kilometri până la ele.
A doua parte este o sferă metalică cu diametrul de 3,0 m. Ea se află în centrul compoziţiei şi sugerează globul pământesc cu meridiane şi ecuator, pe care sunt 12 basoreliefuri cu semnele zodiacale. O tijă metalică (ax) indică orientarea Nord, străbătând sfera. În mijlocul acestui ansamblu, pe sferă, urma să fie amplasată o statuie reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe omorând balaurul.
Deși inițial Patriarhia României și-a dat acceptul, ulterior a revenit asupra hotărârii și s-a opus realizării monumentului invocând ca motiv idolatria. Sculptorul Constantin Baraschi, a propus ca în locul Sfântului Gheorghe să fie înălțată statuia lui Făt-Frumos omorând un balaur, dar nici acesta nu a fost montată pe fântână, fiind mutată în Parcul Național „Carol II” (fostul Parc Herăstrău, astăzi Parcul Regele Mihai I). În cele din urmă, a fost acceptată Statuia lui Constantin Brâncoveanu, opera lui Oscar Han (1891-1976), dar și aceasta a fost amplasată în apropiere, în grădina din fața Bisericii Sf. Gheorghe-Nou.
După sfârșitul războiului, stemele și numele Basarabiei și Bucovinei nu mai puteau apărea pe monument. Între 1945-1947, ansamblul monumental a fost mutilat prin scoaterea plăcilor cu numele orașelor din Basarabia, demontarea globului și dezafectarea bazinului, care probabil nu a avut niciodată apă. Distrus și lăsat în părăsire, între 1950-1952, în cea mai feroce perioadă comunistă, monumentul a fost acoperit cu pământ. Abia în 1992 au început lucrările de reconstituire și restaurare, monumentul fiind inaugurat la 9 iun. 1998, cu prilejul închiderii Festivalului „Luna Bucureștilor”.
A fost restaurat la iniţiativa Direcţiei Cultură şi Culte din Primăria Municipiului Bucureşti, prin grija unui colectiv de specialişti compus din: arhitecţii Alexandra Chiliman Juvara, Cristian Ranja, Gabriela Dumitrescu, Mariana Niţolea, prof. Geograf Ion Iordan, ing. Costel Pavelescu, conf. univ. Ionel Lazăr şi sculptorul Ioan Bolborea. Monumentul se află în continuare în grădina Bisericii Sf. Gheorghe Nou, biserică înălţată de Constantin Brâncoveanu şi târnosită în anul 1707.
