Despre monument

Deși de dimensiuni colosale, asemănătoare celorlalte statui de pe platoul din fața Universității, statuia lui Spiru Haret se remarcă printr-o măreție reținută a personajului, unde figura gravă a savantului este compensată de atitudinea firească a corpului său care denotă modestia marelui Spiru Haret. Savantul, cu o expresie severă, este înfățișat ținând un discurs sau un curs, la tribună ori la catedră. Are în mână o coală răsucită ca un hrisov, poate un decret important, poate un curs. Pe soclu se mai află câteva tomuri groase și un glob pământesc, aluzii la preocupările sale în domeniul matematicii și al astronomiei.

Pe postament sunt surprinse două scene (basoreliefuri) caracteristice pentru activitatea socială a lui Spiru Haret. Primul basorelief îl reprezintă pe ministrul instrucțiunii publice într-un grup de copii conduși de un învățător în fața școlii, lângă biserică. Al doilea basorelief reprezintă un grup de țărani înconjurându-l pe Spiru Haret în fața unei clădiri cu firma Cooperativa Banca Populară, o referință la activitatea sa de organizator al cooperativelor sătești.

Povestea locului

Pe locul hărăzit celei de-a patra statui din Piața Universității, s-a aflat într-o vreme o cârciumioară, GAGEL, unde veneau gazetarii din zonă și universitarii de peste drum, oameni care au pomenit-o în memoriile lor. Într-o vreme, aici fuseseră serele Universității, aduse din și apoi întoarse în Cotroceni, iar mai înainte fuseseră chiliile Mănăstirii Sf. Sava.

Despre personalitatea reprezentată

Spiru Haret, născut la Iași în 1851, a urmat primele clase de școală la Dorohoi, apoi, ca bursier, cursurile Liceului ”Sf. Sava”. A absolvit Facultatea de Științe a Universității București pentru ca, în final, să-și ia doctoratul la celebra Sorbona pariziană, cu teza „Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare”, aceasta constituind un eveniment științific care l-a consacrat ca unul dintre pionierii științelor astronomice. Întors în țară, are parte de o carieră prodigioasă de cadru didactic în cadrul facultății bucureștene pe care o absolvise dar și la Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu și la viitoarea Politehnică bucureșteană, pe atunci Școala de Poduri și Șosele, predând mecanica rațională, algebra, geometria analitică și geografia descriptivă.

Recunoașterea sa oficială vine în anul 1892 când Haret este ales membru al Academiei Române. Pe de altă parte, ca om politic, membru al Partidului Liberal, este numit în mai multe funcții legate de învățământ și activitățile didactice, ocupând, în cele din urmă, funcția de ministru timp de trei guverne (între 1897–1899, 1901–1904 și 1907–1910). În această ultimă calitate a reformat educația românească, restructurând fundamental învățământul secundar și superior, înființând secțiunile claselor V – VIII (clasică, modernă și reală), instituind certificatul de absolvire (bacalaureatul), statuând înființarea învățământului profesional prin propunerea unei legi dedicate, cu planuri de instrucții și statute speciale pentru școlile de artă și meserii, liceele militare și seminarele teologice și transformând învățământul primar reorganizând școlile normale, introducând totodată în programă lucrările practice agricole.

Tot Haret este cel care a înființat ”Biblioteca pedagogică”, a făcut demersuri repetate pentru creșterea numărului de localuri de școală (în timpul mandatelor sale au fost construite 1980 de clădiri în toată țara), a înființat pentru prima dată în România grădinițele de copii preșcolari și, în același timp, a creat o rețea de cămine școlare și cantine pentru copii săraci, înființând și turismul școlar (prin înființarea taberelor școlare).

Descriere tehnică

Dimensiuni: statuie: 2,50 m; soclu: h=3,69 m; 4 trepte: h= 0,83 (0,30+0,18+0,18+0,17)
Material: statuie: marmură de Carrara; soclu: piatră de Muscel
Observaţii: iniţial, lucrarea a fost propusă lui C. Brâncuşi, dar proiectul său, o fântână Spiru Haret, nu a fost apreciat (conf. Paul Anghel, „Arhiva Sentimentală”, EPL, 1968).

Despre autor

Ion Jalea, după ce absolvă în 1908 Școala de Arte și Meserii, urmează studiile Academiei de Arte Frumoase din București, avându-i profesori pe sculptorii Frederik Storck și Dimitrie Paciurea. Își desăvârșește formația artistică la Paris, la Academia Julian, în atelierul lui Antoine Bourdelle.

Obține Marele Premiu al Expozițiilor Internaționale de la Paris (1937) și de la Barcelona, Premiul național pentru sculptură (1941), Premiul de Stat (1957) și, în același an, titlul de Artist al Poporului.

Din 1956 a funcționat ca președinte activ al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Sculptorul Ion Jalea este autor a numeroase monumente, statui, busturi, reliefuri și compoziții alegorice. La baza viziunii lui stă cultul pentru formă ca rezultat al observării realității - în special a figurii umane - și tendința încorporării unor morfologii fantastice evocatoare ale mitologiei antice.

Sculpturile sale au un sens idealizant, autorul vizând în permanență glorificarea unor fapte sau personalități semnificative din experiența istorică.

În compozițiile sale, fie ele monumente sau reliefuri, Ion Jalea urmează legile clasice ale echilibrului, ale raporturilor armonice între părți, ale dozajului elementelor dinamice - gesturi, diagonale ascendente sau descendente - într-un ansamblu coerent și static.