Gheorghe Panu a fost considerat una dintre cele mai „stabile inteligențe” de la Junimea, unde a activat până prin anii 1881 - 1882. Între 1884-1886 a scos, la Iași, ziarul liberal-opoziționist „Lupta” (19 iulie 1884 – 30 noiembrie 1895), cu apariție de trei ori pe săptămână, care s-a impus foarte repede datorită condeiului său de mare gazetar. În 1890, în acest ziar va debuta ca scriitor marele Nicolae Iorga. Între 1886-1895, ziarul „Lupta” a continuat să apară inclusiv la București.
În ziarul „Lupta” din 1 aprilie 1887, Gheorghe Panu a publicat, nesemnat, pamfletul Omul periculos. Articolul critica decizia regelui de a încheia o nouă convenție comercială cu Imperiul Austro-Ungar, acuzându-l de a fi „cătană nemțească”, „ulan prusian”, „izvorul tuturor relelor”, „samsarul tuturor trădărilor”, „suflet blestemat”. Acest fapt a atras mânia suveranului și, în calitate de director al ziarului, Gheorghe Panu fost chemat în instanță pentru ofensa adusă Regelui. A fost găsit vinovat și a fost condamnat la pedeapsa maximă de doi ani de închisoare și la o amendă de 5.000 lei. Ca să nu fie închis, Panu a fugit la Paris.
Gheorghe Panu a fost de două ori deputat (1881, 1888) și o dată senator (1892). În 1888, și-a creat propriul partid, Partidul Democrat Radical, al cărui program prevedea negarea tuturor ideologiilor politice și a cărui principală armă era atacul fără cruțare al adversarului. Ca adept al radicalismului, a promovat republicanismul, votul universal, anti-dinasticismul, reforme agrare, impozit progresiv, regim vamal protecționist, restrângerea prerogativelor regale, drepturi pentru muncitori, juriu pentru delicte de presă etc.
A fost considerat un om cu viziuni înaintate pentru acele vremuri, un adevărat „semănător” pentru marile proiecte de țară ce aveau să vină (votul univesal, reforma agrară, drepturi colective pentru muncitori și țărani).
