Purtându-și uneltele ca pe niște însemne sacerdotale, pare a fi trecut pe sub un Arc de Triumf. La picioarele lui, Ion Irimescu a înălțat un stâlp funerar pe care a dăltuit ca pe un epitaf, un gând al lui Brâncuși: „vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor”.
Prin monumentul din parcul Regele Mihai l (Herăstrău) se realizează întâlnirea magică dintre doi patriarhi ai culturii, Constantin Brâncuși și Ion Irimescu.
În anul 2003, atunci când Ion Irimescu împlinea 100 de ani, academicianul Răzvan Theodorescu rostea în discursul său: „România omagiază pe unul dintre eroii săi culturali, a cărui biografie și a cărui operă echivalează cu un secol din istoria românească. Căci Ion Irimescu, ajuns la vârsta patriarhilor, înseamnă istorie și artă deopotrivă”.
Despre personalitatea reprezentată
Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, județul Gorj, d. 16 martie 1957, Paris), este un sculptor român de anvergură universală, având parte de notorietate și recunoaștere încă din timpul vieții.
Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi. După ce urmează cursurile Școlii de Arte și Meserii din Craiova (1894 – 1898), Brâncuși ajunge la București, unde absolvă Școala de Belle Arte în 1902. În timpul studenției (1898), lucrarea sa Bustul lui Vitellius obține „mențiune onorabilă”, Cap al lui Laocoon (1900) obține medalia de bronz, iar Studiu (1901) câștigă medalia de argint.
În 1903, Brâncuși primește prima comandă de monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care va fi instalat în curtea Spitalului Militar din București și care reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși care poate fi văzut în București.
În 1905, Brâncuși reușește la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, când părăsește școala. Refuză să lucreze în atelierul lui Auguste Rodin, rostind faimoasele cuvinte: „La umbra marilor copaci nu crește nimic”.
Din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care îl vor prefigura pe artistul Brâncuși de mai târziu, acela care va urma să intre în conștiința universală.
Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany.
În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă senzație. Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși va fi la apogeu. Operele sale din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului precum și sculpturile în lemn datează din această perioadă.
Constantin Brâncuși a murit pe șaisprezece martie 1957, la vârsta de optzeci și unu de ani. La moartea sa, a lăsat în urmă 1200 de fotografii și 215 sculpturi.
