Despre monument

Sculptorul Emil Ludovic Gové a realizat acest monument funerar între anii  1930–1935, în memoria aviatorului Mircea Zorileanu, unul dintre pionierii aerului în România și erou al Primului Război Mondial. Monumentul, amplasat în anul 1937 în Piața Quito și inaugurat de Aeroclubul Regal al României, este format dintr-o sferă străjuită de patru vulturi din bronz aurit și fier, și un soclu realizat din patru coloane de piatră. În interiorul monumentului se păstrează urna funerară a aviatorului Mircea Zorileanu (14 octombrie 1883-10 februarie 1919).

Monumentul este format din patru stâlpi rectangulari din piatră, pe care este așezat un soclu patrulater din fier traforat, care constituie suportul a patru vulturi cu aripile desfăcute și turnați în bronz aurit. Fiecare ține drapelul patriei în gheare, iar pe aripile lor se sprijină globul pământesc, având pe banda mai lată a ecuatorului cele douăsprezece semne zodiacale. Pe fiecare dintre fațetele exterioare ale stâlpilor din piatră sunt dispuse basoreliefuri alegorice a căror simbolistică sugerează eroismul pionierilor aviaticii românești. După alți autori, figurile reliefate pe exteriorul stâlpilor de piatră sunt „inspirate de basmele populare românești”. Stâlpii de piatră conțin basoreliefuri și la interior, ilustrând ideea de aripi și de zbor spre înălțimi (păsări zburând printre nori, vulturi luptându-se unii cu alții, păsări odihnindu-se pe ramuri, vulturi cu prada în ghiare).

Monumentul Aerului este „o construcție de mici dimensiuni, dar cu admirabile proporții, tainică și impunătoare ca lăcașul unui cult necunoscut” (Victoria Dragu Dimitriu).

Despre personalitatea comemorată

Aviatorul Cpt. Mircea Zorileanu (14 octombrie 1883 - 10 februarie 1919) a avut o viață tumultuoasă. În urma unor accidente, a fost nevoit să-și întrerupă cariera de locotenent de cavalerie, fiind declarat inapt. Se orientează spre aviație, începând cu 1910, vis pe care îl va îndeplini după un an de studii în Franța. Obține brevetul de pilot în 5 iulie 1911. Are performanțe remarcabile ca pilot, fiind numit „Maestrul”.

În timpul Primei Conflagrații Mondiale, la 15 august 1916, căpitanul Mircea Zorileanu și-a îndeplinit cu abnegație misiunile care îi sunt încredințate, comandând escadrile de recunoaștere și bombardament și, totodată, este un inovator al tehnicii de luptă prin montarea în premieră pe un aparat de zbor a unei mitraliere cu care efectuează o serie de trageri. 

Din cauza deteriorării stării sale de sănătate este nevoit să ceară lăsarea la vatră și, în toamna anului 1918, pleacă la Arosa, Elveția, pentru tratament deși se confrunta cu o lipsă acută de fonduri care l-au determinat, în cele din urmă, să suspende tratamentul după doar două luni.

În ianuarie 1919 pleacă în Italia, la Genova, dar, fiind lipsit de acte și mijloace, se stinge în spital, autoritățile italiene având dubii privind identitatea sa. Incinerarea sa a avut loc la cimitirul local, ceremonie în timpul căreia a primit onorul pilotului italian Mario Stoppani, care efectuat un zbor de onoare cu un aparat Ansaldo S.V.A.. 

Ulterior, urna cu cenușa eroului aviator a fost adusă în țară, fiind depusă în interiorul soclului Monumentului Aerului. La Cimitirul Bellu (Șerban Vodă) din București a fost identificat și un mormânt pe numele Aviator Mircea Zorileanu.

Mircea Zorileanu a desfășurat, de asemenea, o activitate publicistică, scriind câteva lucrări și mai multe articole în sprijinul aviației. În 1916 a redactat lucrarea "Pentru Carpații noștri", publicată la București, sub pseudonimul Meșterul Manole, în care a adunat impresii, informații și reflecții despre școala de aviație, aviatori, aviație și viitorul ei. 

În anul 1917 a publicat la Piatra Neamț, în colaborare cu Marcel Drăgușanu, "Pe urmele libertății" iar în 1918, la Iași, "Ion Pripitu, poștaș aerian", în care face considerații cu privire la viitorul aviației în domeniul civil. Numele său a fost dat filialelor teritoriale Ghimbav și Sânpetru (Brașov) ale Aeroclubului României.

Descriere tehnică

Dimensiuni: statuie:

3,00 x 3,50; soclu: (patru coloane) 3,10 x 0,86 x 0,84; 
distanța între coloane (margini): 3,50 x 3,50.
Material: statuie:
metal (bronz, fier), piatră;  soclu: piatră.

Inscripții:

la picioarele fetei (basorelief): „Aero-Clubul Regal al României” - MCMXXXVII
la picioarele băiatului (basorelief): „Gove fecit” - MCMXXXVII
pe medalion: „Mircea Zorileanu (1883-1919)”
pe cimentul pardoselei: „Avem și noi oceanul nostru. Zorileanu”