Povestea locului
Monumentul Eroilor Sanitari a fost amplasat în anul 1932 pe latura vestică a Pieții Sf. Elefterie, în poarta Cartierului Cotroceni, în apropiere de Facultatea de Medicină și a Institutelor Babeș & Cantacuzino, de unde aveau să plece pe front mulți voluntari cu ocazia Primului Război Mondial (1914-1918). În anii 70, monumentul a fost demontat de către autoritățile comuniste, pe durata construirii primului tronson al metroului bucureștean (Magistrala 1, care includea și stația Eroilor). Din fericire, la câțiva ani după încheierea lucrărilor (pe 16 noiembrie 1979 a intrat în circulație primul tren de metrou), mai exact în 1981, monumentul a fost reamplasat, pe același loc, în forma inițială.
Simbolism
Particularitatea monumentului este dată de natura eroilor comemorați: medici, sanitari, surori voluntare și asistenți – rămași de multe ori anonimi și fiind considerați personal auxiliar, chiar de rangul doi ca importanță în desfășurarea conflictelor, deși, prezența lor s-a dovedit de-a lungul timpului indispensabilă, dacă nu chiar vitală, influențând covârșitor de cele mai multe ori rezultatele bătăliilor.
Despre monument
Monumentul a fost realizat sub forma unei construcții masive, având alura unui mic mausoleu, ornat cu basoreliefuri și altoreliefuri de profunzime, iar elementul central a fost încununat cu o compoziție alegorică, fiind caracterizat de grandilocvență, apelând atât la emoție, cât și la rațiune.
Tributar stilului neoclasic, monumentul se remarcă prin acuratețea liniilor și încercarea de individualizare a personajelor redate (în ceea ce privește alto și basoreliefurile) cât și de hiperbolizarea apoteotică a semnificației sacrificiului eroilor sanitari (în ceea ce privește compoziția alegorică din vârful monumentului). Interesant este că masivitatea monumentului rezidă atât din volumul mare al soclului prismatic luat ca întreg, având o amprentă la sol foarte lată, mărită, cât și de volumele paralelipipedice de colț (care ar fi putut constitui postament pentru alte reprezentări alegorice, cum se realizase cu aproape zece ani mai înainte la monumentul funerar închinat soldatului erou Victor Ioachimovici în Cimitirul Bellu Militar), dar și de cele patru coloane scurte din vârful construcției, care susțin plinta pe care este așezată alegoria.
Capitelurile patrulatere compozite ale acestor coloane posedă decorații stilizate, în manieră bizantină.
Soclul din marmură, format din trepte înalte suprapuse, prezintă la al treilea nivel un brâu de altoreliefuri cu scene din activitatea sanitarilor pe câmpul de luptă sau în sălile spitalelor de campanie. Pe latura principală se află personajul feminin central, o femeie în uniformă de soră de caritate. De pe această a treia treaptă a postamentului pornesc 4 coloane care susțin un platou din aceeași marmură alb-gălbuie, platou purtător al unui grup statuar, de bronz, cu 3 personaje: un erou căzut, gol, copleșit de suferință, un personaj feminin simbolic, purtând o sabie și o cunună și un ostaș sanitar care așteaptă să primească pe frunte însemnul gloriei cucerite în luptă.
Brâul cu altoreliefuri, care înconjoară soclul pe cele 4 laturi, surprinde scene din activitatea personalului sanitar pe front sau în spitalele de campanie - brancardieri pe câmpul de luptă adună răniți, un grup de chirurgi militari operând, un sanitar care dă unui soldat rănit să bea apă, o soră de caritate pansează un rănit, un spital de campanie. Se presupune că personajul feminin îmbrăcat în uniformă de soră de caritate ar fi Regina Maria a României.
