Prozator, publicist și poet, Alexandru Vlahuță a fost contestat în exces sau adulat în exces. Considerat de unii critici doar un epigon al lui Eminescu, iar de admiratori un mare scriitor, Vlahuță ne-a lăsat darul unei minunate descrieri a României, văzută prin ochii unui îndrăgostit de țara sa. 
S-a născut la 5 septembrie 1859, în Pleșești - Vaslui, sat sărac pe valea Similii. A fost ultimul din cei opt copii ai Ecaterinei și al lui Neculai Vlahuță, mici agricultori. Copilăria și adolescența i-au fost pline de nevoi. Studiile primare și liceale le-a făcut la Bârlad. În anul VI de liceu s-a căsătorit cu Ida Pagano, fiica profesorului de limba italiană F. Pagano, la care ședea în gazdă și pe care-l momi, învățând strașnic limba lui Dante, după cum ne relatează George Călinescu.
Bacalaureatul l-a dat la București în 1879 și s-a înscris la facultatea de Drept. La scurt timp a obținut prin concurs, o catedră la Gimnaziul „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște și din 1880 până în 1883 un post de profesor la Școala Militară de la Mânăstirea Dealu. În 1882 după publicarea poeziei Scrisoare către un bătrân, în Convorbiri Literare, prin care îl ataca pe politicianul C. Fusea, a fost destituit de către Consiliul Comunal, pentru atitudine de irespect față de notabilitățile urbei. S-a mutat la București și a lucrat o perioadă ca institutor la Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, apoi ca meditator la Liceul „V. Alecsandri” sau profesor la Azilul „Elena Doamna”. A fost corector la Analele Parlamentare, șef de birou în Ministerul Domeniilor, secretar al Comisiei permanente și industriale, revizor școlar și referendar la Casa Școalelor.

După separarea de Ida Pagano și o a doua căsătorie eșuată cu Margareta Dona, fiica generalului Nicolae Dona, Vlahuță și-a găsit liniștea de care avea nevoie într-o a treia căsătorie, cu Ruxandra Gâlcă, sora prefectului de Râmnic. 
 Gala Galaction, prietenul scriitorului, ne spune: Vlahuţă îşi căutase pacea inimii si a căminului (...) o căutase în două rânduri. Nimerise rău sau mediocru şi întâia oară şi a doua oară. A încercat şi a treia oară. De data asta, norocul l-a servit cu paharul plin. A găsit o tovarăşă deosebit de inteligentă şi capabilă de toate devotamentele, de cari este atât de setoasă o inimă de artist.
Ca publicist Vlahuță a avut o activitate prodigioasă. A publicat articole și foiletoane în Convorbiri Literare, România Liberă, Timpul, Revista Nouă, Viața Românească sau Universul. În perioada în care a fost profesor la Târgoviște a făcut parte din comitetul de redacție al gazetei locale Armonia. În 1893 a scos revista Vieața împreună cu V.A. Urechia și în anul 1901, împreună cu George Coșbuc revista Sămănătorul.
Editorial, Alexandru Vlahuță a debutat cu volumul Nuvele în 1886. Au urmat apoi volumele Poezii în 1887, Poezii vechi și nouă în 1894 și Poezii în 1899. În 1893 a publicat romanul Dan și apoi rând pe rând volumele Icoane șterse, În vâltoare, Clipe de liniște, România Pitorească, Din trecutul nostru, Din durerile lumii.
Alexandru Vlahuță a murit în 1919 la București și a fost înmormântat la cimitirul Bellu. 
A fost ales membru post mortem al Academiei Române, cu toate că, în anul 1893, refuzase titlul de membru corespondent, printr-o scrisoare publicată în ziarul Constituționalul.

Descriere tehnică

Dimensiuni: statuie: 0.90 m, soclu: 2,30 m
Material: statuie: marmură de Rușchița, soclu: piatră de Câmpulung
Pe fațada soclului este inscripționat: AL. VLAHUȚĂ 1858-1919.

Despre autor

Sculptura în marmură este opera maestrului Oscar Han (1891-1976), genialul discipol al marilor artiști Dimitrie Paciurea și Frederic Storck, pe care i-a avut profesori la Școala Națională de Arte Frumoase din București. A fost membru al „Grupului celor patru studenți eminenți”, alături de Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu și Nicolae Tonitza. A participat la Saloanele oficiale din București și la manifestări internaționale de la Veneția, Paris, Haga, Anvers și Barcelona. A creat atât ansambluri monumentale, cât și o serie de portrete (Pârvan, Eminescu, Iorga, Dante). A fost distins cu titlul de maestru emerit al artei.